Bucurii mici, mijlocii şi mari

Posted on Updated on

          Perspectiva de a câştiga un concurs ce are ca premiu cărţi cred că ar bucura pe oricine ştie şi chiar practică sportul de a citi. Iar când recompensa constă într-un raft plin ochi cu sfaturi şi oportunităţi, şi mă refer aici la volume din colecţii precum Cărţi Cheie, Profit, Practic, Familia ale editurii Curtea Veche (http://curteaveche.wordpress.com/2010/04/27/un-eseu-despre-fericire-pentru-un-raft-cu-cele-mai-fericite-sfaturi/), bucuria e cu atât mai mare, căci va fi hrănită de maeştri ai lucrurilor care, făcute aşa cum trebuie, sporesc starea de bine a oricui. Autori ca Jamie Oliver (maestrul din bucătărie), Robert Kiyosaki (artizanul celor mai profitabile investiţii), Dale Carnegie (păstrătorul secretelor succesului), Daniel Goleman (alchimistul inteligenţei emoţionale) sau Edward de Bono (profesorul gândirii armonioase), sunt, cum ar zice profesorul de la Harvard, Tal Ben-Shahar, în „Fii fericit!” (carte publicată tot de Curtea Veche), ajutoare de nădejde în atingerea acelor bucurii mici, mijlocii sau mari, care, adunate laolaltă, au ca rezultat acea stare de mulţumire, de senzaţie de foarte bine, căreia unii îndrăznesc să-i dea numele de fericire.

            O sumă de bucurii mici, mijlocii sau mari, care înseamnă lucruri diferite, cu intensităţi şi durate diferite (după cum e construit fiecare dintre noi), ce poate fi îmbogăţită şi prin lectură. Sau prin scris; în cazul meu, fericirea are legături strânse şi cu această activitate! În Interviu de angajare (http://www.nautilus.nemira.ro/povestiri/interviul-de-angajare/) m-am bucurat să râd de angajatorii care-şi dai ifose cu procesele lor complexe şi nemaipomenite de recrutare. Să-i văd dacă sunt în stare să organizeze un concurs mai interesant ca cel din povestirea asta! Apoi, în Trup şi Suflet (http://www.nautilus.nemira.ro/povestiri/trup-si-suflet/), m-am aplecat cu bucurie asupra unei relaţii de iubire ce înfrânge limitările impuse de existenţa în lumea materială. Pe tot parcursul scrierii poveştilor din X,Y şi alte câteva necunoscute m-am bucurat să urmăresc peripeţiile celor doi cyborgi-cavaleri neînfricaţi, X şi Y, plecaţi într-o călătorie cu autobuzul, în care vor să demonstreze că sunt tot atât de oameni, pe cât suntem noi de cyborgi. Iar una dintre staţiile în care coboară, chiar dau peste problema Fericirii, căreia i-am oferit un spaţiu larg, în povestirea intitulată Formulă pentru Fericire. Ca să nu mai spun despre bucuria (lucrului bine făcut🙂 desigur) pe care am trăit-o documentându-mă şi scriind primul meu roman, intitulat Taxidermie.           

Toate au fost bucurii mari, la fel de mari ca fericirea pe care am simţit-o atunci când mi-am văzut prima poveste publicată, sau când am primit feed-back-ul de la cei care-au citit-o. Şi mai sunt bucurii, pe care abia le aştept să vină, ori de câte ori voi scoate în lume alte poveşti frumoase, precum cele pe care le am acum în lucru: Apocalipsele mele – ipostaze foarte probabile şi destul de posibile ale sfârşitului lumii noastre (din care am finalizat, până în prezent, 3 povestiri) sau Profilul Consumatorului de Weblog – călătoria în 12 episoade a unui începător prin apele tulburi ale blogosferei (din care am finalizat primele 2 povestiri). Cât despre momentul în care voi găsi editorul potrivit pentru publicarea manuscrisului la X,Y şi alte câteva necunoscute, sau voi semna un contract pentru Taxidermie (şi celelalte 2 romane planificate din serie), nici nu îndrăznesc să-mi imaginez cât voi fi de fericită.

6 thoughts on “Bucurii mici, mijlocii şi mari

    Silvius Chis said:
    21/05/2010 at 7:54 am

    Hei, look who is alive and kicking!!! Felicitari pentru roman si astept sa il vad pe rafturi in librarie

      stoikacis responded:
      21/05/2010 at 8:08 am

      Multumesc mult si-ţi promit că imediat ce iese de la tipar, iti trimi un exemplar cu autograf cu tot🙂

        Silvius Chis said:
        21/05/2010 at 2:39 pm

        Ok, de abia astept🙂

        stoikacis responded:
        21/05/2010 at 3:18 pm

        mă crezi că şi eu?🙂

    Silvius Chis said:
    21/05/2010 at 3:39 pm

    Te cred, of course. Cunosc senzatia de cand scriam teza de doctorat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s