Odiseea Omenirii

Posted on Updated on

 

 

Arthur C. Clarke – “2010: A doua odisee” (Nemira 2010, disponibila si aici: http://www.libhumanitas.ro/2010-a-doua-odisee.html)

Prima parte din odiseea Omenirii, atat de maiestrit imaginata de Sir Arthur C. Clarke, mi s-a parut cumva statica si descriptiva, dar continuarea mi-a intrecut asteptarile printr-o actiune plina de suspans si un ritm dinamic, antrenant. Poate si pentru ca „Odiseea Spatiala 2010” a fost conceputa de autor ca o urmare la filmul inspirat de prima parte a seriei, ce a fost regizat de faimosul Stanley Kubrik. De aceea, exista si o serie de discrepante intre prima si a doua parte a povestii (principala fiind, in opinia mea, mutarea actiunii in jurul lui Jupiter), care, insa, nu afecteaza cu nimic valoarea cartii. Din contra, un cititor care nu a  intrat in contact cu prima parte nu va avea nicio problema sa inteleaga firul povestirii.

Actiunea se petrece la cativa ani dupa ce mesajul criptic transmis de astronautul Dave Bowman din apropierea misteriosului monolit: “Dumnezeule, e plin de stele!” a ajuns pe Pamant.

Americanii, din nou, sunt la concurenta cu rusii pentru organizarea unei misiuni de recuperare a epavei navetei Discovery, abandonate de Dave Bowman in apropierea lui Jupiter. Competitia se transforma intr-o actiune de cooperare in momentul in care se descopera ca Discovery urmeaza sa se prabuseasca in curand pe unul din sateliti lui Jupiter, Io cea in flacari, si, prin urmare, sa devina imposibil de recuperat.

Iar cum rusii se afla intr-un stadiu mult mai avansat ca americanii, acestia din urma sunt nevoiti sa colaboreze, trimitand trei reprezentanti pe naveta Comandant Alexei Leonov, pentru a asista echipajul rusesc sa extraga cat mai multe date de pe naveta Discovery. Cu misiunea secundara, desigur, de a afla cat mai multe despre misteriosul monolit care i-a condus, de la inceput, pe astronautii americani spre respectiva locatie.

Astfel incepe o calatorie fascinanta prin spatiul cosmic. Arthur C. Clarke descrie cu un talent greu de egalat universul din jurul micii navete rusesti, precum si microcosmosul din interiorul acesteia, reusind sa transmita cititorului senzatiile incredibile pe care orice fiinta umana le-ar trai in fata maretiei naturii.

Si o face prin descrieri incredibile ale corpurilor ceresti (cu un nemaipomenit simt al culorii si proportiilor), prin explicatii de ordin stiintific (suficiente cat sa reiasa ca Arthur C. Clarke stie despre ce vorbeste dar nu vrea sa intre in amanunte) si prin analogii accesibile oricarui cititor. Fara sa uite sa mai si glumeasca, din cand in cand.

Astfel, pe langa trimiterile la schimbul Doppler, Prima Lege a lui Newton, primul punct Lagrange, bucla Hofstadter ― Moebius, orbita Hohmann, limita lui Ghandrasekhar si maşinile von Neumann, autorul compara misteriosul monolit de langa Jupiter cu un briceag elvetian, iar dispozitivele pe care calatoresc astronautii in afara navetei spatiale sunt numite cozi de matura si chiar seamana cu mijloacele de calatorie ale vrajitoarelor. De asemenea,Arthur C. Clarke vorbeste despre „robotului scrib al lui Melville, autistul Bartleby”,  compara, la un moment dat, doi dintre astronautii misiunii catre Jupiter cu „Don Quijote şi Sancho Panza in lupta lor cu morile de vînt”, unele peisaje sunt demn de imaginaţia lui Dante sau a lui Hieronymus Bosch, iar planeta Io este chiar intruchiparea „planetei Mordor, din partea a treia a Stapanului Inelelor lui Tolkien”. Ca sa nu mai spun ca face trimiteri inclusiv la unele filme faimoase la momentul in care scria romanul, precum „a patra versiune a Revoltei de pe Bounty, despre care se spunea că are cel mai bun Căpitan Bligh de la Charles Laughton încoace”.

Ce mi-a mai placut la a doua odisee este abundenta de personaje principale (trei astronauti americani si sase rusi, plus computerul HAL 9000 de pe Discovery si cel care „A FOST DAVID BOWMAN”), fiecare foarte bine creionate. Ca sa nu mai spun ca din cei sase astronauti sovietici, trei sunt femei – Tatiana (Tania) Orlova (culmea, si Capitan al misiunii), Katerina Rudenko si Zenia Marcenko. Ce-i drept, la sfarsitul misiunii, Sir Arthur C. Clarke le marita pe ultimele (sotul capitanului Tatiana Orlova era si el la bordul navetei Alexei Leonov) cu doi dintre astronautii colegi.

A, si sa nu uit, tabloul incredibil pictat de Arthur C. Clarke in a doua Odisee cuprinde si forme de viata extraterestre, capabile sa dezvolte Spirit, pe care autorul il vede ca „cel mai de pret lucru din intreaga Galaxie”.

Dar nu are rost sa spun mai multe, pentru a nu va rapi din placerea lecturii unui roman care descrie atat de elocvent locul omenirii in Univers, un must-read al fanilor lui Sir Arthur C. Clarke si al tuturor fanilor genului Science Fiction.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s