Dansul dragonilor?

Posted on

Cititorii seriei ”A Song of Ice and Fire”/”Cântec de Gheață și Foc” (era să scriu fanii, dar ce cititor al lui George R.R. Martin nu a devenit fan al seriei, după ce a lecturat primul volum) s-au obișnuit, deja, cu titlurile incitante, oarecum poetice ale volumelor ce ne spun poveștile Westerosului și a ținuturilor de dincolo de Mare, a Zidului de Gheață și a celor care păzesc lumea celor cu sânge cald de Ceilalți?

În  ”A Game of Thrones” (tradusă de Nemira ”Urzeala tronurilor”) ne familiarizăm cu setting-ul poveștii (primim informații despre geografia, istoria, obiceiurile din lumea creată de George R.R. Martin) și aflăm cine sunt  pretendenții la înfiorătorul Tron de Fier al Westeros-ului, după moartea lui Robert Baratheon, cel care reunise cele șapte regate sub o singură conducere.

”A Clash of Kings” (tradusă de Nemira ”Încleștarea regilor”) preia acțiunea de unde a lăsat-o ”Urzeala tronurilor” – cele Șapte Regate din Westeros sunt devastate de război civil, între diverse facțiuni ce își arogă Tronul de Fier, în timp ce  ”A Storm of Swords ”(tradusă de Nemira ”Iureșul săbiilor”) se concentrează pe luptele sângeroase duse de cei cinci regi ”eligibili” a ocupa Tronul de Fier – Robb Stark, Balon Greyjoy, Joffrey Baratheon, Stannis Baratheon și Renly Baratheon.

În a ”A Feast for Crows” (tradusă de Nemira ”Festinul ciorilor”), războiul celor cinci regi se apropie de sfârșit – majoritatea sunt, de altfel, morți -, Tronul de Fier este ocupat de un rege pe care nu-l anticipase nimeni, iar ”ciorile” – oamenii de rând, sărăciți și dezrădăcinați, împânzesc Westerosul devastat, încercând să-și refacă viețile date peste cap de luptele îndelungate.

”A dance with dragons” (tradusă de Nemira”Dansul dragonilor”) se înscrie perfect pe linia titlurilor anterioare, ba chiar este, după părerea mea, cel mai frumos titlu dintre toate.

Nu același lucru îl pot spune însă, în ceea ce privește calitatea acestuia de a indică tema tratată în carte. Dacă în volumele anterioare, titlurile chiar indică rezumativ sau sugestiv cuprinsul acestora, în ce-a de-a cincea, am rămas cu impresia că alegerea titlului (care, iarăși, sună mai mult decât foarte bine) a fost, mai degrabă, o chestiune de marketing, de atragere a cititorilor (cine nu moare de curiozitate să afle ce s-a mai întâmplat cu dragonii), nu de concordanță cu povestea scrisă.

De ce spun asta?

În primul rând, că George R.R. Martin vorbește  la un moment dat (cu vocea lui Tyrion Lannister, dacă nu mă înșel) despre un anume ”dans al dragonilor”, dar nu ne dă nici un detaliu, în afară de acela că este un dans vechi. Atât! Un rând sau două, într-o mie și ceva de pagini. Dacă nu era titlul volumului, cred că nici nu i-aș fi dat atenție unui dans numit astfel!

Poate că autorul s-a referit la dragonii lui Daenerys Targaryen, iar ”dansul” nu-i nimic altceva decât o figură de stil, veți spune! Exact la asta m-am așteptat și eu când am deschis cartea, numai că, o spun cu ciudă, în tot volumul, doi dintre dragoni stau încarcerați în subsolul piramidei unde-și are palatul Daenerys, în timp ce al treilea este fugit în lume și nimeni nu știe nimic despre el până apare, abia pe ultima sută de pagini. Și atunci, nu aflăm prea multe, doar cât să așteptăm cu sufletul la gură următorul volum.

Mdaa, de așteptat, recunosc, abia aștept să termine de scris George R.R. Martin ”The Winds of Winter” (”Vânturile Iernii”, titlul probabil în română) și să ne lămurească ce se întâmplă cu dragonii care-ar fi trebuit să danseze în a 5-a carte a seriei.

Totuși, ”Dansul dragonilor” este un volum căruia, în afara titlului, nu am ce să-i reproșez: aceeași acțiune plină de intrigi (derulată în paralel cu întâmplările din ”Festinul Ciorilor”, de datat asta dincolo de Mare – în Cele Noua Orașe Libere și Golful Sclavilor – și la Zidul condus de Jon Snow), trimiteri detaliate la trecutul locurilor și personajelor (inclusiv paginile lungi în care sunt prezentate adevărate păduri de arbori genealogici), personaje la fel de complexe și interesante ca și până acum acum (Jon Snow și ai lui, Melisandre – Preoteasa Roșie, Daenerys cu supușii ei, de neam sau nu, piticul Tyrion și mulți alții), elemente de magie în doze relativ mici, dar nu mai puțin surprinzătoare, până și ultimele pagini (că nu pot să spun despre vreunul din cele 5 volume că ar avea un final) absolut brutale și, cel puțin în ceea ce mă privește, extrem de triste. Da, moare unul din personajele pe care eu le îndrăgeam.

Măcar dragonii sunt bine sănătoși, acum mari și capabili (cel puțin unul dintre ei) s-o poarte, în timp ce zboară, și pe Daenerys. Să vedem cum s-or descurca când vor începe să bată ”Vânturile Iernii.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s