Cum am publicat în volum

Posted on

Mda, direct în volum. Un volum colectiv, în care mi-a apărut  … o poezie🙂

La începutul anilor 90, în Oltenița cărțile se vindeau doar la tarabe , după ce a fost privatizată singura librărie din oraș. Din fericire, puteai cumpăra cărți și prin poștă.

Cred că eram încă la gimnaziu când am început să cumpăr de la ”Prietenii cărții” (am căutat-o pe google, funcționează și azi, tot ca editură specializată in sistemul de vânzare prin poștă – vezi adresa http://prieteniicartii.3x.ro; din fotografii, volumele arată la fel).

De ce de la  ”Prietenii cărții”? Pentru că aveau cărți în limbile engleză și franceză (în versiunile originale, ziceau ei), iar eu consideram că  manualele de limbi străine nu erau suficiente pentru a stăpâni bine limbile astea. În plus, volumele erau foarte aspectuoase: coperți cartonate, îmbrăcate în imitație de piele cu inserții aurii (arătau super în bibliotecă🙂 ), plus că erau foarte bine legate (nu s-a desprins o filă). Desigur, nici prea ieftine nu erau (nici acum nu sunt, din ce-am citit pe site-ul lor), dar o carte pe lună, nu era un capăt de țară.

La un moment dat, au lansat un proiect adresat cititorilor/cumpărătorilor fideli (ca mine🙂 ) : vroiau să publice un volum compus în întregime din creațiile ”prietenilor cărții”. Nu trebuia decât să comanzi un exemplar, ca să-ți fie inclusă și o creație de-a ta – as simple as that! Habar n-am dacă au pus și alte condiții despre ce texte vroiau (proză ori poezie), număr de semne, stil, corectitudine gramaticală. Eu știu c-am trimis o poezie, care a apărut exact cum am vrut eu – adică exact așa cum am trimis-o. Din nou, nu știu  dacă  a existat un redactor ori un corector.

Dar volumul ”Ecou de gând” arăta super bine – coperți verzi (iarăși imitație de piele) și inserții aurii. Toți copii de pe strada mea s-au înverzit și ei, când le-am arătat pagina unde era tipărită poezia ”Șarpele cu pene”, sub care se menționa că a fost scrisă de Narcisa Stoica din Oltenița. Le-a trecut repede, că pe urmă ne-a făcut mama cinste cu înghețată de fistic.🙂

După aceea am pus atât de bine volumul ăsta că, deși l-am tot căutat week-end-ul trecut, nu am reușit să-l găsesc, să vi-l arăt și vouă. Nu-i bai, că nu mă las până nu dau de el.

Și uite așa am publicat eu o poezie, într-un volum. Da, acum știu că există self-publishing (”the publication of any book or other media by the author of the work, without the involvement of an established third-party”) și  vanity publishing (”the term ‘vanity publishing’ is mostly obsolete today – 2012 – as a company contracting with an author to assist with the production of a book is considered ‘self-publishing’, not vanity publishing” – așa zice Wikipedia și cine sunt eu s-o contrazic), dar pe vremea aceea puțin îmi păsa mie de vreun termen din domeniul editorial🙂 .

Eu scriam poezii și am și-un exemplar din ”Ecou de gând”, volum în ediție de lux, coperți îmbrăcate în imitație de piele verde, cu decorațiuni elegante, aurii, care s-o dovedească.

Și-o să-i pun și fotografia aici, imediat ce-l găsesc prin bibliotecă.🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s