Ion Hobana – Oameni și stele

Posted on Updated on

                    Volumul (în format e-book) de față, editat de Eagle Publishing  House în colecția Seniorii Imaginației Integrala Science Fiction & Fantasy, reunește 12 din povestirile scrise Ion Hobana, în ediție definitivă, cu un cuvânt înainte de Mircea Opriță.

                   Povestirile sunt grupate în trei secvențe, ordonate după dimensiunile în care se derulează acțiunea – ”Oglinzile mării” (spațiul acvatic – marin, mai precis), ”Un fel de spațiu” (după formularea lui H.G. Wells din ”Mașina timpului” – povestirile din această secțiune se referă la explorarea în timp) și ”Oameni și stele” (evident, este vorba de spațiul cosmic).

                        După cum ne avertizează și Mircea Opriță, în Cuvânt înainte, temele și subiectele abordate de scriitorul Ion Hobana au devenit, deja, clasice (deși, la data la care au apărut, acestea ”aveau un aer de noutate dificil de perceput astăzi”), așa cum, după formularea editorului, scriitura a fost concepută ”în dulcele stil clasic” ( subtitlul ediției 2009 a volumului, aparuta la Editura Bastion). Asta nu răpește nimic din plăcerea lecturii, dimpotrivă, o transformă într-o experiență cu atât mai interesantă, exotică aproape, pentru cititorul de astăzi. O binemeritată pauză de la nebunia cotidiană, de la violența și duritatea din paginile scriitorilor contemporani de SF.

                      De la termenii folosiți – de când n-ați mai întâlnit ”vilegiaturiști”, ”o palisadă de copaci tineri”, ”suavitate boticelliană”, ”Castelul din pădurea adormită” – într-un volum contemporan, trimiterile culturale (Jacques Cousteau și cartea lui ”Lumea Tăcerii”) și până la modul în care este tratată acțiunea, toate au un farmec aparte, care m-au dus cu gândul la vremuri de mult trecute, mai bune, mai liniștite, mai așezate.

                    Spre exemplu, în povestirea care deschide volumul – ”Dincolo de tăcere”, avem un grup de tineri care petrec un sejur la Marea Neagră. Unul dintre băieți se îndrăgostește de o fată (Alina) care lucra la Centrul Experimental Infrason (”castelul din pădurea adormită”, cum îi spuneau ei clădirii inaccesibile ridicată chiar pe malul mării). Începe să o curteze prin a o invita la dans (desigur, profesorul Alinei nu scapă ocazia să precizeze că ”tinerii de astăzi nu prea mai cunosc vechile ritmuri”) și apoi stabilesc să se întâlnească pe faleză. Băiatul ratează câteva întâlniri, prietenii lui îl tachinează (nimic nefiresc), află că și fata lipsise la ele… În dimineața când băieții pornesc într-o plimbare cu iahtul, Matei (îndrăgostitul) primește un bilet pe care Alina i-l lăsase proprietarului pensiunii în care locuia el, dar nu-l citește decât când ajunge în largul mării. Fata nu vroia decât să-l anunțe să nu iasă pe mare deoarece urma o furtună năpraznică, detectată de aparatele de captare a infrasunetelor de la institutul unde ea lucra. Evident că Matei nu este crezut în primă instanță de prieteni săi (mai ales că indicatorul barometrului se oprise la ”Timp frumos”), însă furtuna îi lovește atât de puternic încât sunt în pericol să se înece. Tot fata (și câțiva angajați de la Centrul Experimental Infrason) îi salvează. Povestea continuă, cu cei doi tineri pe faleză, privind delfinii, în timp ce ”în văzduh plutea, parcă, o așteptare. Iar oglinzile mării răsfrângeau superbă făgăduință pulberea de stele a Căii Laptelui.”

                         După cum veți vedea, în povestirile din ”Oameni și Stele n-o să găsiți nici măcar o înjurătură porcoasă, sângele și puroiul nu se scurg din fiecare literă, iar sexualitatea nu este surprinsă în ipostaze obscene, deși cele 12 povestiri ne vorbesc despre oameni (în general de naționalitate română), cu bunele și relele lor, cu trăiri puternice, oameni implicați sau pur și simplu prinși în mijlocul unor întâmplări neobișnuite. Iar scriitorul Ion Hobana știe să creeze și să întrețină suspansul în poveștile sale, chiar și fără artificiile” adesea întâlnite în scriiturile contemporane.

Povestirile sale mi-au stârnit curiozitatea, chiar dacă lansarea sateliților artificiali, prezența fizică a omului pe orbita circumterestră, scufundările oceanice de mare adâncime, comunicațiile radio și TV, cercetările din domeniul infrasunetelor – premisele pe baza cărora au fost construite povestirile volumului de față, sunt deja istorie”.

                             Poveștile se scurg domol, una după alta, Ion Hobana trimițându-ne, după adâncurile abisale ale mării, să ascultăm ”Glasul trecutului” (povestirea care mi-a plăcut cel mai mult – mai ales ideea unui dispozitiv de analiză a obiectelor din trecut, care ar putea reda glasurile și toate sunetele ambientale din momentele creării respectivului obiect), să călătorim cu Mașina Timpului (în ”Călătorul imprudent”) sau să ne facem ”Timp pentru dragoste” – și să explorăm lumea fascinantă a Egiptului Antic.

Iar în partea a treia (care a și dat titlul volumului – ”Oameni și stele”), Ion Hobana ne invită și mai departe, în spațiul extraterestru.

Prima călătorie, spre Marte (În drum spre Marte”), mi-a amintit, prin sugestia că spațiul cosmic are capacitatea de a altera personalitatea unui om până la a-l înnebuni și face capabil de crimă, de Prima Odisee a lui Arthur C. Clarke. 

                         Povestirea are o istorie interesantă: a fost publicată în a doua parte a anilor 1950 în Colecţia Povestiri Ştiinţifico Fantastice, sub titlul  ”Oameni și stele”, iar cosmonautul care înnebunește și este gata să-și ucidă tovarășii de călătorie era de naționalitate română. Numai că ideea unui om al viitorului, întruchipare a virtuților socialiste (cel puțin până ajunge în spațiu), care se transformă atât de radical, într-o persoană capabilă de crimă, nu putea satisface ideologia politică dominantă a vremii, așa încât, în urma unor critici veninoase, la reeditare, Ion Hobana a modificat naționalitatea personajului – suedezul Sven Larsson (în varianta definitivă) precum și titlul povestirii, în ”Drum spre Marte”.

                        O analiză interesantă  a contextului  în care au avut loc aceste modificări, puteți citi aici: http://www.srsff.ro/cronici/eugen-stancu-arheologie-literara-sau-larsson-vs-moroianu/ – prezentarea lui Eugen Stancu – ”Arheologie literara sau Larsson vs Moroianu”, de la Colocviul Ion Hobana – ”Timpul și timpurile ficțiunii, desfășurat în 7 mai 2011.

                           În continuare, ajunși pe Marte, participăm la o tranzacție inedită, cu final neașteptat (în povestirea intitulată chiar așa – ”Tranzacția”), iar odată cu  ”Ploaie de seară” și ”Cea mai bună dintre lumi” ne reîntoarcem acasă, pe planeta care îmbie orice om ”cu neasemuita lui căldură și frumusețe”.

                      Un mesaj generos, umanist, care încheie într-o notă optimistă cele 12 povestiri din Oameni și stele.

                    Închei, spunându-vă că, pentru mine, lecturarea volumului ”Oameni și stele de Ion Hobana a avut efectul radioului din povestirea Călătorul imprudentCitesc, de obicei, cu aparatul de radio deschis… Simt nevoia unei cortine sonore care să mă despartă de zgomotul străzii, de preocupările cotidiene, de propriile mele obsesii” -, m-a făcut să uit, să nu mai aud zgomotul de fond al cotidianului…

                    Pur și simplu am călătorit într-un alt timp!


One thought on “Ion Hobana – Oameni și stele

    Scurte #50 « Assassin CG said:
    23/03/2012 at 10:38 am

    […] o recenzie pentru Ion Hobana – Oameni si stele, carte aparuta la Eagle Publishing House în colectia […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s