John Carter, filmul

Posted on

Și a venit și aprilie, cu soare (și ploi calde), toți caișii din curte înfloriți (și albine peste tot), când mai am de plantat una alta – anul acesta ierburi aromatice; ce mai, aprilie e luna noastră preferată, mai ales că tot acum ne sărbătorim zilele de naștere și Cherie (chiar de ziua păcălelilor) și eu (acum două zile, calculați voi🙂 ) și primim mai multe cadouri ca de Crăciun.

Invitația la film – ”John Carter” – a fost unul dintre acestea.

Înainte să ajung la cinematograf știam că este o adaptare  a primului volum – ”Princess of Mars” (filmul marchează împlinirea a aproape 100 de ani de la prima ediție a acestuia) din seria de 11 romane scrise de Edgar Rice Burroughs (printre altele, tăticul lui Tarzan, eroul junglei), a căror acțiune se derulează pe planeta Marte (Barsoom, în viziunea autorului).Princess of Mars large.jpg

De asemenea, știam că, în astfel de cazuri,  întâi ar trebui să citești cartea și abia apoi să vizionezi filmul. De ce? Printre altele pentru că mi s-a întâmplat să vizionez vreo trei episoade din ”Game of Thrones”/seria 1, înainte să mă apuc să citesc romanul, iar asta m-a făcut să am în fața ochilor, pe parcursul lecturării tuturor celor 5 romane din trilogia lui George R.R. Martin , chipurile actorilor văzuți în producția HBO și să mă întreb cum i-aș fi văzut în mintea mea, dacă nu i-ași fi văzut mai întâi pe ecranul televizorului.

Pe de altă parte, m-am apucat de citit volumele mamut scrise de George R.R. Martin tocmai fiindcă nu aveam răbdare, de la un serial la altul (parcă dura și o săptămână între difuzarea lor), să aflu ce se întâmplă în Westeros. Reversul medaliei, acum că știu tot ce urmează,  este faptul că nu am niciun chef să urmăresc seria 2, din care tocmai a fost difuzat primul serial, dar asta cred că are legătură și cu modul în care este realizat serialul și, oricum eu rareori recitesc (în cazul de față vizionez) poveștile pe care le cunosc deja.

Recunosc, după cum vedeți, că, în cazul poveștii lui John Carter,  am văzut întâi filmul! Era o invitație de nerefuzat și nici că-mi pare rău, fiindcă mi-a plăcut și mi-a deschis apetitul pentru lecturarea întregii serii Barsoom. Chiar deunăzi am deschis paginile primului volum – ”Princess of Mars” (thank U, Sir Ghidoveanu!) și m-am bucurat că, cel puțin începutul, nu este identic cu filmul.

Poster John CarterDar să revenim la film: regizat de Andrew Stanton (primul lui film live-action; înainte de asta a realizat filme superbe de animație, precum ”WALL-E” și ”Finding Nemo”), scenariști Mark Andrew și Michael Chabron, distribuit de Walt Disney Pictures, filmat în Marea Britanie (în special în Surrey, Anglia) și Statele Unite ale Americii (diverse locații, cu precădere din statul Utah), cu un buget de $250-million-plus (spre fericirea producătorilor, se pare că încasările au depășit binișor suma investită, dar asta datorită vânzărilor de bilete în afara Statelor Unite – ar fi fost pe primul loc în box-office-ul chinez, timp de 2 săptămâni, spre exemplu – și a vânzărilor de copii pe DVD/Blu-Ray).

Staruri, pe care eu nu le prea știam sau, în unele cazuri, nu le-am recunoscut din cauza machiajului special: Taylor Kitsch (ca John Carter), Lynn Collins (Dejah Thoris), Samantha Morton (Sola), Willem Dafoe (Tars Tarkas), Thomas Haden Church (Tal Hajus) și Mark Strong (Matai Shang).

Povestea: Jonh Carter (of Virginia🙂 ) e un veteran al războiului civil american (din partea învinșilor),  care încearcă să trăiască o viață normală, după încetarea luptelor (și dispariția familiei sale, într-un incendiu).

Numai că un războinic adevărat nu scapă niciodată de lupte, acestea urmându-l peste tot, fie că traversează călare munții împânziți cu  indieni (care încă sperau să-și recupereze teritoriile furate de albi) de pe Pământ, fie că face salturi spectaculoase prin deșerturile planetei Barsoom (Marte). Cât despre Barsoom,  și aici războiul e în floare, iar John Carter se trezește, vrând-nevrând implicat drept mijlocul lui.

Nu vreau să vă stric plăcerea vizionării povestindu-vă mai multe despre acțiunea filmului, așa că o să vă spun de ce mi-a plăcut:

– deși e un film de aventuri stiințifico-fantastice, care propune o grămadă de concepte pe care mulți le-ar considera ”fanteziste” (să  zicem), nu mi-a lăsat nicio clipă impresia că-mi vinde gogoși cu găleata; niciunul din conceptele astea (spre exemplu, faptul că John Carter se dedublează pentru a călători spre Barsoom) nu sunt împinse pe gât cu forța, ci se ”oferă” explicații nu neapărat plauzibile, cât coerente, pentru motivele pentru care lucrurile se întâmplă într-un anumit fel, pentru cum funcționează viața pe Marte etc. Iar asta reiese natural din felul în care interacționează personajele, modul în care evoluează acțiunea; nu stă nimeni să dea lecții despre cum stă treaba, nu-ți lasă impresia că realizatorii s-au chinuit să facă filmul mai accesibil audienței, după modelul  binecunoscut la Hollywood

– după cum era de așteptat de la un film de acțiune, povestea este foarte dinamică, cu multe scene de luptă, foarte foarte spectaculoase – recuzită, setting și mișcare scenică, dar, spre bucuriamea, nu se pune accentul pe sânge sărit în toate părțile, membre tăiate, urlete sau explozii  de dragul de a umple ecranul cu ceva luminos

decorurile (în special cele de pe Marte/Barsoom) și costumația personajelor m-au cucerit (nu mă refer aici la John Carter, care, mare parte din film e mai mult dezbrăcat, dar asta nu înseamnă că nu este o încântare pentru ochi :)), ca să nu mai spun despre device-urile folosite de marțieni pentru a zbura, spre exemplu; invariabil, am făcut comparație cu ”Avatar”;  chiar dacă în primul film 3D povestea se derulează pe o planetă cu vegetație luxuriantă, în care plantele și animalele indigene și băștinașii (albaștri) sunt viu colorați,   în timp ce aici avem de-a face cu o planetă deșertică, unde toate formele de viață (cu excepția jeddakh-ilor care sunt verzi :)) tind să copieze culorile șterse ale nisipului și stâncilor golașe, imaginile nu sunt cu nimic mai prejos în ceea ce privește spectaculozitatea. De asemenea, dacă în Avatar armele și dispozitivele folosite de una din părțile implicate în conflict erau the-state-of-the-art în ceea ce privește avansul tehnologic, nici cu armele și dispozitivele marțienilor nu mi-e rușine, ca s nu mai spun despre animalele lor🙂 un anume cățel evoluat, care odată ce-și alegea un stăpân, nu-l mai părăsea toată viața și, în plus, se deplasa cu viteza gândului și era un luptător inimos, mi-a atras simpatia în mod special  🙂

– deși aventurile sunt descrise din perspectiva unui bărbat – John Carter, iar pe Marte, ca și pe Pământ (cel puțin acum o sută de ani, când a scris Edgar Rice Burroughs povestea) bărbații era încă la putere🙂, în film apar și personaje feminine foarte puternice, precum  prințesa marțiană (Dejah Thoris – care era nu doar foarte frumoasă și răzvrătită din fire, dar și foarte deșteaptă – în genul Hypatiei din Agora, pentru cine-a văzut filmul) sau Sola, fiica șefului jeddakh-ilor, Tars Tharkas

Ce să vă mai povestesc, John Carter e un film care mi-a plăcut și vi-l recomand călduros. Cât despre ”Princess of Mars”, din primele pagini pare o lectură foarte agreabilă.

iată și un link spre trailerul oficial:

One thought on “John Carter, filmul

    Scurte #52 « Assassin CG said:
    08/04/2012 at 8:32 pm

    […] o recenzie a filmului John Carter de la Narcisa […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s