Cherie

Astazi se face o luna de cand a trecut mai departe, intr-o alta poveste.

Mi-a daruit opt ani, spre noua, minunati.

Am trait impreuna bucurii mari, am invatat impreuna fel si fel de lectii, am trecut impreuna peste hopuri mici si, mai ales, mari.

Avea o gingasie si-un chef de viata, si-o bucurie in ochisorii aia, de m-a invatat si pe mine sa ma bucur de fiecare zi petrecuta impreuna. Ma face si acum, cand ma gandesc la ea, sa zambesc, amintindu-mi.

Ce sa spun … daca m-as apuca acum sa ii (de)scriu calitatile, s-a aduna mai multe pagini decat are editia a doua din Taxidermie. Nu m-as fi mirat daca s-ar fi apucat intr-o zi, sa ma ia la rost, pe romaneste, ca nu mai termin odata de scris urmarea la Taxidermie, sa las naibii laptopul ala, care o enerva intr-atat uneori ca incepea sa alerge pe tastatura sau apasa cu labutele ecranul sa-l inchida, ori ii zgaria pad-ul, doar – doar s-o strica – si sa iesim afara, la plimbare, la cumparaturi, la ce-o fi. Si eventual sa mergem doar noi, fara Tinuta, care latra la toata lumea, si mai ales la cateii cei mai mari, de-o face sa-i fie rusine sa mai iasa pe strada.

O alintam Cherie – Meme (de la Muza Mea) sau Sefa Martafoilor (mai ales cand mergeam la curte, la ai mei, si se-ntalneau – Cherie, Tina si Puck si umpleau lumea de veselie si ea le dadea tonul sa cante), uneori Mama Lor (de la Tatal lor – din povestea cu zmeul, poate o stiti), Biluta (ca avea momente cand nici nu vrea sa auda de bilute, indiferent ca erau de la Hills “pentru catei sensibili” sau de la Royal Canin – “pentru mofturosi”, de alergam prin toata casa dupa ea sa o convingem sa manance, totusi, ceva, si, pana la urma cedam si ii dadeam sa guste niste ficatei, sa-si faca pofta de mancare) sau Mexicanul (fiindca era bataie pe ghiudem si pe carnatii picanti).

Ai mei o strigau Principessa si-i placea sa i se zica si asa.

Am scris cu ea in brate povestea despre cei doi cyborgy, X si Y. Si era o vara fierbite, si-mi tot facea apropouri sa termin mai repede si sa mergem la mare sau macar in parc. In vara aia cred ca a si innotat, pentru prima oara, in mare 🙂 . La Vama Veche. Apoi am mers la Neptun; ultima oara, la Mamaia, i-a placut cel mai mult.

Dupa ce am finalizat aventurile cyborgilor, mi-am facut, ca tot omul, planuri cum o sa arate povestea pusa intre coperte – cu titlul “X,Y si alte cateva necunoscute” -, si mi-am promis ca pe prima pagina o sa fie trecuta dedicatia “Pentru L si C, doua dintre cele mai dragi necunoscute”. C vine de la Cherie.

Cu drag. Cu pretuire.

A fost o bucurie si un privilegiu sa o am langa mine, opt ani spre noua, si cu mine, din dimineata zilei de 20 ianuarie 2015. S-a luptat vitejeste, un an, cu o boala nenorocita si parsiva. Trupul i se odihneste, in curte la ai mei, intre un piersic si-un cais, langa Teddy, prietenul ei de suflet.

Povestea merge mai departe.

Cherie, cu drag si pretuire! Printre altele, magazindevorbe.